zăpăceală s.f. 1 Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, năuceală. Își mușcase limba în zăpăceala pumnilor (REBR.). 2 Dezordine, neorînduială, învălmășeală. 3 (fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. • pl. -eli. /zăpăci + -eală.