ÎMBODOLI, îmbodolesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se înfofoli. Apucă de pe-un scaun șalul, îmbodolindu-se cu el, și fugi la ușă. SADOVEANU, Z. C. 222. Alții vro doi... fiind îmbodoliți în surtuce și jachete croite nu pe măsura lor, erau foarte stîngaci. NEGRUZZI, S. I 105. ◊ Tranz. Fig. Foc, focșorule, Eu te învelesc Și te îmbodolesc. PĂSCULESCU, L. P. 135.