ÎMBULZI, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se aduna într-un loc în număr mare, a se înghesui în dezordine, a se îngrămădi. În dreapta, lîngă zid, se îmbulziseră femeile. DUMITRIU, V. L. 27. Se îmbulzeau amarnic... droaie de condicari, și mărchidani, și cavafi, și țîrcovnici. C. PETRESCU, A. R. 7. Țăranii se îmbulzeau împrejurul cîrciumii lui Busuioc. REBREANU, R. II 26. Stoluri de fluturi, insecte mari, atrase de lumina scînteietoare a farului, se îmbulzeau plesnindu-se de cristalele fierbinți și cădeau în valuri la picioarele farului. BART, E. 251. 2. Tranz. (Despre un număr mare de persoane) A se grămădi în jurul cuiva, a împinge pe cineva, a izbi, a îmbrînci. ♦ Fig. A plictisi pe cineva cu prea multe insistențe, a stărui fără răgaz. Tot îmbulzindu-mă cu cererile și poftele sale, n-am avut de la o vreme încotro. SBIERA, P. 147. (Glumeț) Clienții nu-l îmbulzeau, dar tot cîștiga. VLAHUȚĂ, O. A. 223. – Variantă: bulzi vb. IV.