ÎMPIEDICARE, împiedicări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împiedica. 2. (Învechit și arhaizant) Piedică, obstacol, opreliște. Treburile se aranjează deci fără împiedicare. VORNIC, P. 90. Lăpușneanul nu întîlnise nici o împiedicare în drumul său. NEGRUZZI, S. I 142. – Variantă: împiedecare s. f.