împiedicat², ~ă a [At: N. COSTIN, L. II, 86/30 / V: ~dec~ / Pl: ~ați, ~e / E: împiedica¹] 1 (D. animale) Care are picioarele legate spre a nu putea fugi Si: împelecat² (1). 2 (D. roțile vehiculelor) Cu piedică Si: înțepenit. 3 Căruia i s-a pus în cale o piedică pentru a-l face să cadă la pământ. 4 (Fig) Oprit. 5-6 Care s-a lovit cu piciorul de un obstacol (și a căzut la pământ) Si: împelecat¹ (2-3). 7 (D. arme de foc) Cu piedica de siguranță pusă. 8 Gângav. 9 (D. vorbire, stil) Greoi.