împlinit², ~ă a [At: CONACHI, P. 295 / Pl: ~iți, ~e / E: împlini] 1 (Înv; d. un gol) Umplut². 2 (Înv; d. un recipient) Plin. 3 (D. o lipsă) Lichidat². 4 (Imp) înlocuit². 5 (Imp) Compensat. 6 (Înv; d. locuri neocupate) Completat². 7 Ajuns la numărul cerut. 8 (D. fracții) Completat până devine număr întreg. 9 (D. o vârstă) La care s-a ajuns. 10 (D. vreme) Ajuns la un anumit termen. 11 (D. trupul oamenilor) Îngrășat². 12 (D. o datorie) Din care s-a achitat ultimul rest. 13 (Înv; d. un datornic) Executat². 14 (D. o însărcinare sau misiune) Dus la bun sfârșit. 15 (înv; d. un formular) Completat. 16 (D. un vis, o dorință) Îndeplinit². 17 (D. un scop) Realizat². 18 (D. capricii) Satisfăcut². 19 (D. nevoi) Îndestulat². 20 (D. promisiuni) Ținut². 21 (D. legi, dispoziții) Respectat². 22 (D. porunci) La care cineva s-a supus. 23 (D. funcții) Îndeplinit². 24 (D. condamnări) Executat². 25 (D. formalități) Îndeplinit². 26 (înv; pex) Terminat². 27 (înv; pex) înfăptuit².