împovărat, ~ă a [At: (a. 1827) URICARIUL VII, 94 / V: (înv) împăv~, împohor~, împovor~ / Pl: ~ați, ~ă / E: împovăra] 1 Încărcat cu poveri. 2 Care și-a asumat o povară. 3 Copleșit². 4 Care a primit o misiune grea. 5 (D. femei) Însărcinată. 6 (Fig) Năpădit de tristețe. 7 (Fig) Năpădit de frământări sufletești.