ÎMPUNGĂTOR, -OARE, împungători, -oare, adj. (Rar) Care împunge. Șerpe mare o venit, Jumătate m-o-nghițit, Jumătate nu mă poate... De sulițe-mpungătoare. ȘEZ. I 45. ♦ Fig. Pătrunzător, scrutător. Stoica Cerneț ridică ochii împungători, dar îndată i se îmblînzi înfățișarea, cînd văzu pe Nastasia în preajmă. SADOVEANU, M. C. 128. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător, ofensator. După ce-și arătară antipatia lor în public prin vorbe amare și împungătoare... împrejurările îi aduse îndată a și-o arăta prin fapte. BĂLCESCU, O. II 268.