ÎMPĂRTĂȘI, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la idei, gînduri, sentimente) A comunica, a face cunoscut, a destăinui. Badea Ilie îmi împărtăși nu știu pentru a citea oară bucuria și îngrijorările. C. PETRESCU, S. 137. Călugărul Dan e unul din școlarii Academiei, iar cu deosebire al maistrului Ruben, care-i împărtășește toate îndoielile. EMINESCU, N. 52. Să-ți deie un răspuns, pre care apoi să mi-l împărtășești fără zăbavă. KOGĂLNICEANU, S. 198. ◊ Refl. reciproc. Vă împărtășeați impresiile, rîdeați amintindu-vă comedioara lui Alecsandri. PAS, Z. I 187. 2. Tranz. A primi, a accepta, a fi de acord cu... Copiii împărtășeau opiniile părinților. ARGHEZI, P. T. 129. Noi, împărtășind părerile lui, lucram cu stăruință. CARAGIALE, O. II 357. 3. Refl. (Cu determinări introduse prin prep. «din» sau, învechit, «de») A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva. Numai împăratul se mîhnea în sufletul său că nu este față și fiul său cel mic care să se împărtășească de bucuria poporului său. ISPIRESCU, L. 297. Hatmanii lîngă dînsul păzeau tăcere, respectînd supărarea sa de care și ei se împărtășeau. NEGRUZZI, S. I 168. ◊ Tranz. fact. Razile soarelui au împărtășit de a sa frumoasă lumină pînă și cele mai nepătrunsă desimi a codrilor. DRĂGHICI, R. 154. ♦ Tranz. A avea parte de... Ne înlîlneam iarăși acum în pragul unei noi și grele meserii, meniți a împărtăși aceeași soartă. BART, S. M. 12. ♦ Tranz. A împărți cu cineva ceva. Acum dezbracă acest palton și vină să împărtășești masa cu mine. C. PETRESCU, C. V. 154. Un înger... cu care împărtășesc toate bucuriile și fericirile vieții. La TDRG. Mulțămesc, moșule, mulțămesc; o să împărtășesc și cina și o să dorm și pe așternutul d-tale. HOGAȘ, M. N. 67. ♦ Refl. A primi din..., a se înfrupta din... Trăia la noi, la Balta Neagră, un vînător vestit, Bubuc, pe care oamenii din satul său îl iubeau, căci adeseori se împărtășeau din mistreții și cerbii pe care el îi aducea din munte. SADOVEANU, D. P. 133. La gesturile lor că ar voi să se împărtășească din plăcerile noastre, că ar voi să mănînce, să se odihnească, n-am putut răspunde. ARGHEZI, P. T. 43. 4. Tranz. (Bis.) A da împărtășania; a cumineca. ♦ Refl. A lua împărtășanie. Te-ai spovăduit, pîn-a nu pleca de-acasă?... – Ba nici am gîndit; dar tu te-ai împărtășit? ALECSANDRI, T. I 426. ◊ Fig. Dunărea era socotită... [de daci] fluviu sfînt, din care se împărtășeau cu apă înainte de a porni la luptă. IST. R.P.R. 34.