ÎNCHIDERE, închideri, s. f. Acțiunea de a (se) închide. 1. Mișcare (a unui capac, a unei uși, a unei porți etc.) spre a acoperi o deschizătură. ◊ (Cu determinări variate, sensul reieșind din acestea) Închiderea parantezei. Închiderea cărții. 2. Întrerupere, oprire (temporară sau definitivă) a activității unei instituții, unei întreprinderi etc. A sosit ora închiderii [muzeului]. STANCU, U.R.S.S. 63. La 6 decembrie 1873, Eminescu se înscrie din nou la universitate și urmează foarte serios cursurile celor două semestre pînă la închiderea lor. CĂLINESCU, E. 237. ◊ (Jur.) Închiderea unui dosar = scoaterea de pe rol a unui proces, a unei acțiuni judiciare. 3. Întunecare a nuanței unei culori. Leac pentru închiderea feței părului. PISCUPESCU, O. 317.