ÎNCLINARE s. 1. (înv.) piezișime. (Grad de ~.) 2. (MAT.) înclinație. 3. (ASTRON., GEOGR.) înclinație, (înv.) plecare. (~ acului magnetic.) 4. aplecare, culcare, culcat, curbare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.) 5. aplecare, povîrnire. (~ unei cocioabe.) 6. aplecare, lăsare, strîmbare. (~ unui stîlp.) 7. închinare, plecare, prosternare, (rar) prosternație. (~ adîncă a cuiva în fața...) 8. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...) 9. acuitate, aplecare, aptitudine, înclinație, simț. (Are o profundă ~ pentru nuanțe.) 10. aplecare, dispoziție, înclinație, pornire, tendință. (~ de a exagera.)