ÎNCLINAȚIE s. 1. (MAT.) înclinare. 2. (ASTRON., GEOGR.) înclinare, (înv.) plecare. (~ acului magnetic.) 3. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...) 4. acuitate, aplecare, aptitudine, înclinare, simț. (Are o profundă ~ pentru nuanțe.) 5. aplecare, dispoziție, înclinare, pornire, tendință. (~ de a exagera.)