ÎNCONDEIERE, încondeieri, s. f. Acțiunea de a încondeia. 1. Împodobire cu desene, desenare. Așa cum vor fi învățat oamenii veacului dintîi să-și înflorească, după încondeierea lor simplă și fină, oalele de lut. C. PETRESCU, R. DR. 26. ♦ Accentuare a liniei sprîncenelor. 2. Fig. Ponegrire, defăimare.