ÎNCOVOIAT, -Ă, încovoiați, -te, adj. 1. Curbat, arcuit. Se așeză... pe o rădăcină încovoiată ca un jilț. REBREANU, I. 19. Atîrnă pe coapsa stîngă o sabie încovoiată. NEGRUZZI, S. I 23. 2. (Despre oameni) Adus de spate, gîrbov, cocîrjat. Floarea nu-și dezlipea ochii de umerii... încovoiați [ai lui Miai]. DUMITRIU, N. 290. Zaharia Duhu a rămas încovoiat pe banca de lemn. C. PETRESCU, R. DR. 225.