ÎNCREDINȚAT, -Ă, încredințați, -te, adj. (Numai în expr.) A fi (sau a rămîne) încredințat că... = a fi convins, a avea siguranța că... Erau încredințați că tatăl lor știa ce spune. ISPIRESCU, L. 211. Fii bine încredințată că n-are să ne știe nici pămîntul. CREANGĂ, P. 171. Încredințat fiind că cetitorul îmi va rămînea mulțămitor. NEGRUZZI, S. I 43.