încununa [At: VARLAAM, C. 77 / Pzi: ~nez, încunun / E: în- + cunună] (Înv) 1-2 vtr A (se) încorona (1-2). 3 vr (Bis; înv) A se cununa. 4-5 vtr A(-și) așeza pe cap o cunună în semn de omagiu sau de înălțare la o demnitate. 6-7 (Pex) vtr A (se) împodobi punându-și pe cap un obiect asemănător cu o cunună. 8 vt (Înv; fig) A răsplăti cu onoruri. 9 vt (Fig) A desăvârși o activitate, o operă etc. Si: a încorona 10 vt (Pop; fig) A-i veni cuiva de hac. 11 vt (Fig) A reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă Si: a încorona (7).