ÎNDEMN, îndemnuri, s. n. Stimulent, îmboldire, chemare, imbold. Se vedea steagul pînă departe-n cîmp, încît oamenii privindu-l simțeau cum crește în ei un îndemn... simțeau puterea clasei muncitoare din toată lumea. CAMILAR, TEM. 233. Și tot așa, cu popasuri dese, cu îndemnuri, ajung pe culme. AGÎRBICEANU, S. P. 70. Îndemnul tinereții tale Ascultă-l. VLAHUȚĂ, P. 126. Multă mîngîiere A dat nenorocirii frumosul tău îndemn! NEGRUZZI, S. II 35. ◊ Loc. prep. Din (sau la, prin) îndemnul... = îndemnat fiind de..., îmboldit de..., la stăruința... Ș-acum... se amestecă iar în trebile țării din îndemnul muierii lui Irimia. SADOVEANU, O. VII 8. Prin îndemnul său, ce mai de pomi s-au pus în ținterim! CREANGĂ, A. 2.