îndrépt și -éz, a -á v. tr. (d. în și drept. – Îndrept, îndrepțĭ, îndreaptă; să îndrepte). Fac drept ceĭa ce era strîmb: a îndrepta o vargă. Dirijez, așez orĭ mișc într’o direcțiune: a îndrepta tunu spre rîŭ, trupele spre dușman. Adresez: a îndrepta o cerere spre (saŭ către) cineva. Arăt drumu: îndreaptă-mă pe unde să ajung maĭ răpede acasă. Ameliorez: Dumnezeŭ îndreaptă timpu. Dreg, repar: a îndrepta o mașină. Corijez, corectez, rectific: a îndrepta o greșeală. Vindec: a îndrepta un bolnav, l-am îndreptat de frigurĭ. V. refl. Mă fac drept din strîmb: varga se îndreaptă. Mă dirijez, mă așez orĭ mă mișc într’o direcțiune: ochiĭ mi se îndreaptă spre patrie. Mă adresez: mă îndrept spre (saŭ către) tine. Mă ameliorez: semănăturile s’aŭ îndreptat după ploaĭe. Mă dreg, mă repar: mașina s’a îndreptat. Mă corijez, mă rectific: greșelile s’aŭ îndreptat. Mă vindec: bolnavu s’a îndreptat de frigurĭ. – Vechĭ: îndreptez și îndireptez. Mă dereptez, mă justific.