îndruga vt [At: PANN, P. V. I, 10/5 / Pzi: îndrug / E: în- + drugă] 1 (Pop) A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături. 2 (Pop; pex) A toarce în grabă și grosolan. 3 (Fam) A pronunța nedeslușit cuvintele Si: a îngăduia. 4 A nu putea exprima inteligibil ceva. 5 A fi fără șir la vorbă. 6 (Pex) A vorbi fără rost, nimicuri Si: a pălăvrăgi. 7-8 (Îe) A ~ (Ia) verzi și uscate sau cai verzi pe pereți sau ca la moară sau moși pe groși A înșira multe (fleacuri sau) minciuni. 9 (Fig) A mânca. 10-11 (Rar) A face ceva (de proastă calitate sau) în grabă Si: a înjgheba.