ÎNECĂCIOS, -OASĂ, înecăcioși, -oase, adj. Care îneacă, care înăbușă; sufocant. Tuse înecăcioasă. ▭ În norul înecăcios de pulbere, căruța cu cei doi trecu. DUMITRIU, N. 227. Se întunecă, lăsînd numai dupe dînsele fum negru și înecăcios. ODOBESCU, S. II 541. ♦ (Despre alimente) Care se înghite cu anevoie, dînd o senzație de sufocare. Pepenii galbeni, după tăria miezului și după dulceața ce o au, se numesc: scorțoși, cînd sînt tari și dulci, înecăcioși, cînd nu se pot înghiți lesne. PAMFILE, A. R. 175. Pere înecăcioase. ȘEZ. V 68. – Variantă: necăcios, -oasă (CARAGIALE, S. 100) adj.