înfrânt², ~ă a [At: CORESI, EV. 14/27 / Pl: ~nți, ~e / E: înfrânge] 1 (Înv) Frânt. 2 (Nob) Care și-a pierdut forma inițială. 3 (Înv; fig; îlav) Cu inima ~ă Zdrobit. 4 (Îae) Smerit. 5 (D. legi, ordine, dispoziții) Încălcat². 6 A cărui voință a fost nesocotită. 7 (D. obiceiuri rele, vicii, cusururi) Curmat. 8 Care se căiește. 9 Care își stăpânește manifestările stărilor sufletești. 10 (Înv) Care duce o viață desfrânată. 11 (Csnp) Bolnav de o boală cu transmitere sexuală. 12 Biruit în luptă. 13 Lipsit de rezistență. 14 Revenit la sentimente mai bune.