înfășurare sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 171 / Pl: ~rări / E: înfășură] 1 Acoperire strânsă de jur-împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. Si: (înv) înfășare (1), înfășat¹ (1), înfășurat¹ (1). 2 (Fig) Învăluire. 3 Încolăcire. 4 Depănare pe un ghem, fus etc. Si: înfășurat¹ (4). 5 (Ccr) Fiecare dintre ansamblurile de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice.