ÎNGRIJIRE, îngrijiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngriji și rezultatul ei. I. 1. Purtare de grijă; solicitudine. Pe Iorgu îl luase subt îngrijirea ei de la vîrsta de nouă ani. VLAHUȚĂ, O. A. 141. Harap-Alb rămîne bucuros, mulțămind Sfintei Dumineci pentru buna găzduire și îngrijirea ce are de el. CREANGĂ, P. 214. ◊ Personal de îngrijire = totalitatea persoanelor care se ocupă cu menținerea curățeniei într-o instituție. ◊ Expr. A da primele îngrijiri = a da primul ajutor unui accidentat. 2. Băgare de seamă, precauție; grijă. Curăți părul de uscături și de omizi cu mare îngrijire. CREANGĂ, P. 287. În Siria, ochii femeilor sînt partea ce ele ascund mai cu îngrijire. BOLINTINEANU, O. 290. II. (Rar, învechit) Îngrijorare, teamă. Mă cuprinde cîteodată o-ntristare și-o-ngrijire. MACEDONSKI, O. I 231. Tot orașul era adunat... așteptînd cu îngrijire sfîrșitul. NEGRUZZI, S. I 231.