înhăța [At: PANN, P. V. III, 23 / Pzi: înhaț, (reg) înhăț / E: în- + haț] 1 vt A apuca pe cineva sau ceva cu violență, repede și pe neașteptate. 2 vt A înșfăca pe cineva în special pentru a-l duce, împotriva voinței lui, într-un anumit loc. 3 vr A se lua la ceartă sau la bătaie. 4-5 vtr (Imp; d. lupte) A (se) începe, a (se) angaja prin surprindere. 6 vt (Fig) A obține prin violență ori viclenie ceva râvnit sau avantajos. 7 vt (Arg) A examina elevii neatenți. 8 vr (Nob) A se lega de cineva.