înjunghia¹ [At: CORESI, EV. 21/29 / P: ~ghi-a / Pzi: înjunghii / E: în- + junghi] 1-2 vt A vârî un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită într-un om (și a-l ucide). 3 vt (Spc) A tăia un animal. 4 vt (Înv; fig) A sacrifica. 5-6 vr (A se răni sau) a se sinucide cu un obiect ascuțit. 7 vt (Pex) A înfige un cuțit într-un obiect. 8 vim A simți o durere ascuțită, un junghi. 9 vt (Pex) A provoca cuiva o durere ascuțită.