ÎNNOIRE, înnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) înnoi și rezultatul ei. 1. Refacere, reparare. V. restaurare. Înnoirea fațadei unei case. 2. Fig. Transformare, prefacere, regenerare. Susținea sus și tare că trebuiesc înnoiri pe care nu le poate realiza decît el. VORNIC, P. 103. Acești cîrtitori de la orașe se pun împotriva înnoirii, se pun împotriva democrației. SADOVEANU, E. 29. 3. Repetare. Înnoirea unor promisiuni.