ÎNREGISTRÁRE (< înregistra) s. f. 1. Acțiunea de a înregistra și rezultatul ei. 2. Trasarea automată pe un suport, sub acțiunea unui dispozitiv de măsurare a curbei care reprezintă variația unei mărimi în funcție de timp sau de o altă mărime care este o funcție de timp. 3. Fixarea pe un suport (discuri de gramofon, benzi magnetice, pelicule fotosensibile etc.) a valorilor succesive ale unor semnale purtătoare de informație în vederea păstrării lor un timp nedeterminat și a redării lor ulterioare. 4. (INFORM.) Parte componentă a unui fișier reprezentând o grupare de date ce poate fi tratată ca o unitate din punct de vedere al adresării sau prelucrării datelor; articol (3). ◊ Î. logică = unitate de informație cuprinsă într-un fișier, menținută temporar în memorie în vederea prelucrării. Î. fizică = reprezentare a informației pe un suport (cartelă perforată, linie tipărită, bloc de memorie externă).