ÎNTORTOCHERE, întortocheri, s. f. Acțiunea de a întortochea și rezultatul ei; cotitură, încîlcitură; fig. complicație, ascunziș. Vorbă plină de întortocheri. ▭ Era un gînd crescut cu încetul, și firea lui dreaptă, fără întortocheri, nu-i îngăduia să-l ascundă. C. PETRESCU, Î. II 156.