ÎNTREPRINDE, întreprind, vb. III. Tranz. A se apuca de ceva, a se angaja la ceva, a începe executarea unui lucru; a începe realizarea unui plan. Să întreprindem prefacerile cu mijlocul cel mai eficace al democrației: ridicarea omului prin educație și cultură. SADOVEANU, E. 21. Tu întreprinzi o călătorie? EMINESCU, N. 61. Am niște treburi aici, niște lucrări de sfîrșit în biblioteci pentru o scriere ce am întreprins. GHICA, A. 466. ◊ (Rar, urmat de un verb la infinitiv) Întreprinsesem, pe cît țiu minte, a căuta în cercul literelor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60. – Forme gramaticale: perf. s. întreprinsei, part. întreprins. – Prez. ind. și: întreprinz (BĂLCESCU, O. II 104).