întâmplare sf [At: CORESI, EV. 326/4 / Pl: ~lări / E: întâmpla] 1 Producere a unui eveniment. 2 Pricinuire cuiva a unui fapt. 3 Procedare într-un anumit mod. 4 Îndeplinire. 5 Peripeție. 6 (Pex) Ceas rău. 7 (Înv) Omor accidental. 8 Aventură neplăcută. 9 Inconvenient. 10 Accident. 11 Succesiune neprevăzută de evenimente. 12 Prezență întâmplătoare a unei persoane într-un loc. 13 (Îlav) Din ~ Incidental. 14 (Îlav) La ~ sau în voia ~lării în voia sorții. 15 (Îal) La nimereală. 16 (Pop; îlav) La toată ~a în orice caz. 17 (Pop; îlav) De o (sau pentru orice) ~ Pentru orice eventualitate. 18 Împrejurare. 19 (Nob) Evoluție.