învățare sf [At: PSALT. HUR., ap. DA / Pl: ~țări / E: învăța] 1 Obișnuire. 2 Familiarizare. 3 Deprindere. 4 Nărav rău Si: învățat¹ (4). 5 Transmitere de cunoștințe și deprinderi într-un domeniu oarecare Si: învățat¹ (5), învățământ (2), învățătură (2). 6 Inițiere într-o meserie, știință, artă etc. Si: instruire, învățat¹ (6), învățătură (5.) 7 Dresare a animalelor Si: învățat¹ (7). 8 Sfătuire a cuiva arătându-i cum să procedeze Si: învățat¹ (8). 9 Dobândire de cunoștințe și deprinderi practice prin studiu Si: învățat¹ (9). 10 Ajungere prin muncă sistematică la cunoașterea unei meserii, științe, limbi străine etc. Si: învățat¹ (10). 11 Întipărire a ceva în minte pentru a putea fi reprodus Si: învățat¹ (11), memorare. 12 Desprindere a unei învățături din ceva Si: învățat¹ (12). 13 Dobândire de experiență Si: învățat¹ (13). 14 Înțelegere. 15 (Înv) Convertire la creștinism Si: învățat¹ (15). 16 Inițiere în religia creștină Si: învățat¹ (16). 17 (Înv) Propovăduire a creștinismului Si: învățat¹ (17). 18 Explicare a textelor religioase Si: învățat¹ (18). 19 Prescriere a legilor Si: învățat¹ (19). 20 Aflare. 21 (Înv) Poruncire.