înșuruba [At: HERZ. – GHER. M. IV, 214 / V: ~upa / Pzi: ~bez / E: în- + șurub] 1 vt A fixa în locașul ei o piesă cu ghivent Si: a înșurubui (1). 2 vt A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa ceva Si: a înșurubui (2). 3 vt A asambla două piese prevăzute cu ghivent Si: a înșurubui (3). 4 vr A se strânge de jur-împrejurul cuiva. 5 vt A potrivi. 6 vt A ține din scurt. 7 vt (Îe) A ~ pe cineva împotriva altuia A ațâța.