ÎNȚELEGĂTOR, -OARE, înțelegători, -oare. adj. Care are înțelegere pentru situația (grea a) cuiva. Sînt om înțelegător. DUMITRIU, N. 115. Însușirile lui artistice apar așa de mari, încît tineretul și personalitățile înțelegătoare alcătuiesc subscripții în folosul lui [Eminescu]. SADOVEANU, E. 69.