înțepenit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 82 / Pl: ~iți, ~e / E: înțepeni] 1-2 Care (este sau) a devenit țeapăn, rigid. 3 Prins bine în ceva Si: fixat, întărit. 4 Rămas neclintit într-o hotărâre Si: încăpățânat. 5 Care doarme adânc. 6 (Pex) Mort. 7 (Înv; d. oameni) Cuprins de un atac de epilepsie. 8 (D. oameni) Care ia o poziție dârză în fața cuiva Si: înțepușat (6). 9 Înfipt în ceva sau undeva. 10 Afundat în noroi, în nisip etc.