ȘABLON, șabloane, s. n. 1. Model în mărime naturală, făcut din carton, pînză, metal etc., după care se poate executa o piesă, o zugrăveală etc. Zugravii își lăsaseră bidinelele în căldări și desfășurau șabloanele. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 99. 2. Instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile sau unghiurile unei piese în curs de fabricație. ♦ Fig. Repetare mecanică, lipsită de interes și de spirit inventiv a unei metode de lucru sau a unui cuvînt, a unei expresii stereotipe; clișeu. Trebuie dusă o acțiune neobosită pentru dezrădăcinarea metodelor formale, a șablonului. SCÎNTEIA, 1954, nr. 3081. ◊ (Adjectival) Este limpede că figura complexă a eroilor de astăzi nu poate fi realizată fără combaterea neîmpăcată a rutinei și diletantismului, a jocului șablon, convențional, fără studierea și redarea creatoare a vieții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2770. 2. Piesă metalică sau de lemn, avînd însemnate pe suprafața ei anumite dimensiuni, după care se reglează războiul de țesut.