șandrama sf [At: (cca 1794) ȘIO II_I, 335 / V: (reg) ~mea, șondromea / A și: (reg) ~rama / Pl: ~le, (reg) șăndrămăli / E: ns cf tc sondurma „prispă”] 1 (Pop) Prelungire a acoperișului unei clădiri, care servește ca adăpost. 2 (Reg) Încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și lipită de peretele ei, care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea temporară a animalelor etc. 3 (Reg) Acoperiș (de șindrilă (1)). 4 (Pop) Construcție rudimentară din scânduri sau din nuiele Si: (reg) șandră. 5 (Reg; pex; dep) Casă veche, dărăpănată Si: (pfm) cocioabă (1), magherniță. 6 (Pop; fig; dep) Persoană în vârstă, neputincioasă.