șlefuit², ~ă a [At: TDRG 1439 / Pl: ~iți, ~e / E: șlefui¹] 1 (D. obiecte) Care este prelucrat prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, până la obținerea unor suprafețe netede sau a anumitor forme. 2 (Spc; d. pietre prețioase) Cu suprafața tăiată în fațete fine, care se întretaie între ele. 3 (îvr; îs) Geam ~ Geam mat². 4 (Fig; d. texte, opere de artă etc.) Finisat cu minuțiozitate Si: cizelat² (3). 5 (Fig) Care este manierat Si: cultivat² (5), rafinat.