ȘONTOROG, -OAGĂ, șontorogi, -oage, adj. Șchiop, cotonog. Care vi-i dușmanul? să-l văd și eu! A... cel cu cîrjă? Ce-i? îi șontorog? CAMILAR, N. II 311. ♦ (Substantivat) Termen depreciativ pentru un om lipsit de putere, slăbănog. Plătește-i șontorogului cafelele. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 145. Nu ți-e rușine, zice baba, coșcogea flăcăul zdravăn, în floarea vrîstei tale, să te bucuri tu la o biată șontoroagă de bătrînă ca mine, fără putere. CARAGIALE, O. III 56.