ștuléte (Munt.), ștĭuléte (Mold.) m. și ștuléŭ (Trans.) n., pl. eĭe (var. din tuleŭ. Cp. și cu germ. stiel, id.). Fruct de popușoĭ (porumb), adică cĭocălăŭ cu grăunțele pe el și învălit în pănușĭ orĭ și curățat de pănușĭ: Pe la noĭ pe la Heleu E daru lu Dumnezeŭ: Patru boabe pe-un ștuleŭ (J. B. 391)! V. drugă.