șuierător, ~oare [At: NEGRUZZI, S. I, 322 / V: (reg) șuruietoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: șuiera + -ător] 1-2 a, av Șuierat² (1-2). 3 a (Înv; îs) Consoană ~oare Consoană sibilantă. 4 a (D. unele animale, păsări, insecte) Care scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific. 5 a (Mai ales d. vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant Si: vâjâitor. 6 sf (Mol; Dob) Fluier (1) (de metal, os, lemn etc.).