ȚEAPĂ, ❍ȚAPĂ (pl. țepi) sf. 1 Par bine ascuțit la unul din capete care servea ca instrument de supliciu în Turcia și se practica cîndva și la noi, străpungîndu-se cu el prin șezut corpul osînditului: a pune, a trage în ~; la tot pasul erau capete înfipte și trupuri puse în țeapă (I.-GH.) ¶ 2 Vîrful ascuțit al unui par, bold ¶ 3 Așchiuță, ghimpe cu care se înțeapă cineva: a se înțepa cu o ~; mi-a intrat o ~ în deget ¶ 4 🌿 Barba, mustața, părul țepos de la vîrful spicelor de orz, etc. ¶ 5 🐒 Părul ghimpos de pe corpul unor animale, ca ariciul, etc. ¶ 5 – BOLD¹6 [comp. vsl. cěpati „a spinteca”].