ȚEAVĂ (pl. țevi, ‼ țeve), Mold. ȚEVIE sf. 1 Cilindru găunos, mai adesea de metal, care servește de canal pentru scurgerea lichidelor sau gazelor (🖼 5121): ~ de plumb; un frig de ghiață îi șerpuia prin șira spinării, împrăștiindu-se, ca prin niște țevi, în tot trupul (DLVR.) ¶ 2 🔫 ~ de pușcă, cilindrul de oțel prin care trece glonțul unei puști: colonelul Enghel îmi dărui o pușcă cu două țeve (ODOB.) ¶ 3 Bucată de trestie pe care se deapănă tortul de pus în suveică, mosor (🖼 5122) (👉 și 🖼 4684): Letcă, țevii asvîrlite, Pe sub lăiți îndosite (SEV.) [vsl. cěvǐ].