ȚĂRAN sm. 1 Om de la țară, sătean: ~ul, cînd merge, tropăește și cînd vorbește, hodorogește (CRG.); boierul, cînd i-e foame, se plimbă, Țiganul fluieră, ~ul își bate nevasta (ZNN.); Preoți, protopopi, la talpe ca pe ~i îi bătea (LET.) ¶ 2 Trans. Locuitor de la șes, cîmpean (în opoz. cu „muntean”).