15 definiții pentru încârliga
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCÂRLIGA, încârlig, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. ♦ A (se) încolăci. – În + cârlig.
încârliga vtr [At: PANN, P. V. I, 135 / V: (reg) ~liba, (îvr) ~lomba / Pzi: încârlig / E: în- + cârlig] 1-2 A (se) încovoia (ca un cârlig). 3-4 A (se) încolăci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCÂRLIGA, încârlig, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. ♦ A (se) încolăci. – În + cârlig.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
A ÎNCÂRLIGA încârlig tranz. A face să se încârlige. /în + cârlig
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cârliga v vz încărliga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încârliba v vz încârliga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încârlomba v vz încârliga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCÎRLIGA, încîrlig, vb. I. Refl. A se încovoia, a se îndoi, a se strîmba (ca un cîrlig). Mă trimitea la cîmp, de mă încîrligam subt osînda muncii. SADOVEANU, P. M. 67. Ca și cum l-ar fi mușcat de inimă o viperă, s-a încîrligat și s-a făcut negru la obraz. id. ib. 120. ◊ Tranz. Mi-am încîrligat degetele. ♦ A se încolăci. (Tranz.) Își încîrligă coada de o spiță. CARAGIALE, S. 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încîrlíg, a -á v. tr. Fac în formă de cîrlig: un băț încîrligat, cînele-șĭ încîrligase coada. V. refl. Mă gheboșesc, mă zgrebulesc. – Ca part., și cîrligat. În Ban. încîrlogesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încârliga (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. încârlig, 2 sg. încârligi, 3 încârligă; conj. prez. 1 sg. să încârlig, 3 să încârlige
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încârliga (a ~) vb., ind. prez. 3 încârligă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încârliga vb., ind. prez. 1 sg. încârlig, 3 sg. și pl. încârligă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCÂRLIGA vb. 1. v. încovriga. 2. v. încolăci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCÎRLIGA vb. 1. a (se) încolăci, a (se) încovoia, a (se) încovriga, a (se) îndoi, (reg.) a (se) încîrjoia. (Cîinele și-a ~ coada.) 2. a (se) ghemui, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
încârliga, vb. tranz, refl. – A (se) încreți, a (se) încovoia, a (se) cârlionța. – Din în- + cârlig (cf. bg. karlik) (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (VT13) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
încârliga, încârligverb
- 1. A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mă trimitea la cîmp, de mă încîrligam subt osînda muncii. SADOVEANU, P. M. 67. DLRLC
- Ca și cum l-ar fi mușcat de inimă o viperă, s-a încîrligat și s-a făcut negru la obraz. SADOVEANU, P. M. 120. DLRLC
- Mi-am încîrligat degetele. DLRLC
-
- Își încîrligă coada de o spiță. CARAGIALE, S. 55. DLRLC
-
-
etimologie:
- În + cârlig DEX '98 DEX '09