dexonline

info

17 definiții pentru încleia

din care

explicative (10)
morfologice (4)
relaționale (3)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCLEIA, încleiez, vb. I. Tranz. 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ Refl. A se lipi. ♦ Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ Refl. A se face, a deveni cleios. ♦ Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [Prez. ind. și: înclei] – În + clei.

încleia [At: NECULCE, ap. LET. II 249/16 / V: (cscj) înclei / Pzi: ~iez, înclei / E: în- + clei] 1 vt A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. Si: a încleioșa (1), (îns) a se înclicoși. 2 vr (Pex) A se lipi. 3 vr A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios Si: a se încleioșa (2). 4 vr A se face, a deveni cleios Si: a se încleioșa (3). 5 vr (Fig; d. fălci) A se încleșta (2). 6 vr (Fig; d. limbă) A se înțepeni. 7 vt A trata diferite produse semifabricate cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNCLEIA, încleiez și înclei, vb. I. 1. Tranz. A lipi cu clei; a unge cu clei (în vederea lipirii). Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază. IOSIF, P. 73. 2. Refl. A se lipi. În pletele lui bogate... se-ncleiaseră acum bucăți de bălegar. GALAN, Z. R. 361. ♦ A se murdări de clei sau de ceva cleios. S-a încleiat pe mîini. ♦ Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. Ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260. Valeu, că mi s-o încleiat fălcile. ALECSANDRI, T. I 45. ♦ Fig. A se face cleios. Cu gura friptă, de i se încleia scuipatul. DELAVRANCEA, S. 14. 3. Tranz. A trata firele de urzeală cu o soluție sau o emulsie pentru a le face mai rezistente. ♦ A acoperi cu scrobeală de amidon hîrtiile fotografice înainte de a le face fotosensibile. ♦ A trata cu un coloid pasta din care se face hîrtia, pentru a-i da consistență și rezistență. – Variantă: înclei vb. IV.

A ÎNCLEIA ~iez tranz. 1) A face să se încleie. 2) (materiale fibroase) A trata cu o soluție sau emulsie cleioasă (pentru a face rezistent sau impermeabil). 3) fam. (părți ale corpului, obiecte de îmbrăcăminte) A murdări cu ceva cleios. [Sil. în-cle-] /în + clei

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

A SE ÎNCLEIA mă înclei intranz. 1) (despre obiecte sau despre părți ale lor) A se împreuna cu ajutorul unei substanțe lipicioase. ◊ A i ~ (cuiva) fălcile a i se încleșta (cuiva) fălcile. A i ~ (cuiva) limba (în gură) a-i înțepeni (cuiva) limba (în gură). 2) (despre substanțe vâscoase) A adera rămânând prins (de alte obiecte). Aluatul s-a ~t de mâini. 3) A deveni cleios. Pâinea se încleie. /în + clei

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

înclei v vz încleia

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNCLEI vb. IV v. încleia.

ÎNCLEI vb. IV. v. încleia.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

încleì v. a (se) lipi cu cleiu.

încléĭ și -ĭéz, a -ĭá v. tr. (Se conj. încleĭem, -ĭațĭ; -eind). Lipesc cu cleĭ, maĭ ales vorbind de lemne.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încleia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încleiez, 3 încleiază, 1 pl. încleiem; conj. prez. 1 sg. să încleiez, 3 să încleieze; ger. încleind

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

încleia (a ~) vb., ind. prez. 3 încleiază, 1 pl. încleiem; conj. prez. 3 să încleieze; ger. încleind

încleia vb., ind. prez. 1 sg. încleiez, 3 sg. și pl. încleiază, 1 pl. încleiem; conj. prez. 3 sg. și pl. încleieze; ger. încleind

încleia (ind. prez. 3 sg. și pl. încleiază, 1 pl. încleiem)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCLEIA vb. 1. a (se) lipi. 2. (TEHN.) a ancola.

A încleia ≠ a descleia, a dezlipi

Intrare: încleia

încleia¹ (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT213) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încleia ‑ncleia	încleiere ‑ncleiere	încleiat ‑ncleiat încleiatu‑ ‑ncleiatu‑	încleind ‑ncleind încleindu‑ ‑ncleindu‑	singular	plural
		(a) încleia ‑ncleia	încleiere ‑ncleiere	încleiat ‑ncleiat încleiatu‑ ‑ncleiatu‑	încleind ‑ncleind încleindu‑ ‑ncleindu‑	încleiază ‑ncleiază	încleiați ‑ncleiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încleiez ‑ncleiez	(să) încleiez ‑ncleiez	încleiam ‑ncleiam	încleiai ‑ncleiai	încleiasem ‑ncleiasem
	a II-a (tu)	încleiezi ‑ncleiezi	(să) încleiezi ‑ncleiezi	încleiai ‑ncleiai	încleiași ‑ncleiași	încleiaseși ‑ncleiaseși
	a III-a (el, ea)	încleiază ‑ncleiază	(să) încleieze ‑ncleieze	încleia ‑ncleia	încleie ‑ncleie	încleiase ‑ncleiase
plural	I (noi)	încleiem ‑ncleiem	(să) încleiem ‑ncleiem	încleiam ‑ncleiam	încleiarăm ‑ncleiarăm	încleiaserăm ‑ncleiaserăm încleiasem ‑ncleiasem
	a II-a (voi)	încleiați ‑ncleiați	(să) încleiați ‑ncleiați	încleiați ‑ncleiați	încleiarăți ‑ncleiarăți	încleiaserăți ‑ncleiaserăți încleiaseți ‑ncleiaseți
	a III-a (ei, ele)	încleiază ‑ncleiază	(să) încleieze ‑ncleieze	încleiau ‑ncleiau	încleiară ‑ncleiară	încleiaseră ‑ncleiaseră

încleia² (1 -i) verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT104)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încleia ‑ncleia	încleiere ‑ncleiere	încleiat ‑ncleiat încleiatu‑ ‑ncleiatu‑	încleind ‑ncleind încleindu‑ ‑ncleindu‑	singular	plural
		(a) încleia ‑ncleia	încleiere ‑ncleiere	încleiat ‑ncleiat încleiatu‑ ‑ncleiatu‑	încleind ‑ncleind încleindu‑ ‑ncleindu‑	încleie ‑ncleie	încleiați ‑ncleiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înclei ‑nclei	(să) înclei ‑nclei	încleiam ‑ncleiam	încleiai ‑ncleiai	încleiasem ‑ncleiasem
	a II-a (tu)	înclei ‑nclei	(să) înclei ‑nclei	încleiai ‑ncleiai	încleiași ‑ncleiași	încleiaseși ‑ncleiaseși
	a III-a (el, ea)	încleie ‑ncleie	(să) încleie ‑ncleie	încleia ‑ncleia	încleie ‑ncleie	încleiase ‑ncleiase
plural	I (noi)	încleiem ‑ncleiem	(să) încleiem ‑ncleiem	încleiam ‑ncleiam	încleiarăm ‑ncleiarăm	încleiaserăm ‑ncleiaserăm încleiasem ‑ncleiasem
	a II-a (voi)	încleiați ‑ncleiați	(să) încleiați ‑ncleiați	încleiați ‑ncleiați	încleiarăți ‑ncleiarăți	încleiaserăți ‑ncleiaserăți încleiaseți ‑ncleiaseți
	a III-a (ei, ele)	încleie ‑ncleie	(să) încleie ‑ncleie	încleiau ‑ncleiau	încleiară ‑ncleiară	încleiaseră ‑ncleiaseră

înclei verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înclei ‑nclei	încleire ‑ncleire	încleit ‑ncleit încleitu‑ ‑ncleitu‑	încleind ‑ncleind încleindu‑ ‑ncleindu‑	singular	plural
		(a) înclei ‑nclei	încleire ‑ncleire	încleit ‑ncleit încleitu‑ ‑ncleitu‑	încleind ‑ncleind încleindu‑ ‑ncleindu‑	încleiește ‑ncleiește	încleiți ‑ncleiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încleiesc ‑ncleiesc	(să) încleiesc ‑ncleiesc	încleiam ‑ncleiam	încleii ‑ncleii	încleisem ‑ncleisem
	a II-a (tu)	încleiești ‑ncleiești	(să) încleiești ‑ncleiești	încleiai ‑ncleiai	încleiși ‑ncleiși	încleiseși ‑ncleiseși
	a III-a (el, ea)	încleiește ‑ncleiește	(să) încleiască ‑ncleiască	încleia ‑ncleia	înclei ‑nclei	încleise ‑ncleise
plural	I (noi)	încleim ‑ncleim	(să) încleim ‑ncleim	încleiam ‑ncleiam	încleirăm ‑ncleirăm	încleiserăm ‑ncleiserăm încleisem ‑ncleisem
	a II-a (voi)	încleiți ‑ncleiți	(să) încleiți ‑ncleiți	încleiați ‑ncleiați	încleirăți ‑ncleirăți	încleiserăți ‑ncleiserăți încleiseți ‑ncleiseți
	a III-a (ei, ele)	încleiesc ‑ncleiesc	(să) încleiască ‑ncleiască	încleiau ‑ncleiau	încleiră ‑ncleiră	încleiseră ‑ncleiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

încleia, încleiezverb

1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC

antonime: descleia
- format_quote Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază. IOSIF, P. 73. DLRLC
- 1.1. reflexiv A se lipi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  
  sinonime: lipi antonime: dezlipi
  - format_quote În pletele lui bogate... se-ncleiaseră acum bucăți de bălegar. GALAN, Z. R. 361. DLRLC
- 1.2. reflexiv A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  - format_quote S-a încleiat pe mâini. DLRLC
- 1.3. reflexiv A se face, a deveni cleios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  - format_quote Cu gura friptă, de i se încleia scuipatul. DELAVRANCEA, S. 14. DLRLC
- 1.4. reflexiv figurat (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  
  sinonime: încleșta înțepeni
  - format_quote Ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260. DLRLC
  - format_quote Valeu, că mi s-o încleiat fălcile. ALECSANDRI, T. I 45. DLRLC
2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. DEX '09 DEX '98
3. A trata firele de urzeală cu o soluție sau o emulsie pentru a le face mai rezistente. DLRLC
- 3.1. A acoperi cu scrobeală de amidon hârtiile fotografice înainte de a le face fotosensibile. DLRLC
- 3.2. A trata cu un coloid pasta din care se face hârtia, pentru a-i da consistență și rezistență. DLRLC

etimologie:

În + clei DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.