ABIOZĂ s. f. 1. Stare lipsită de viață. 2. Procedeu de conservare a produselor alimentare de natură animală și vegetală, bazat pe distrugerea totală a microorganismelor existente în produs prin termo-, foto-, chimiosterilizare sau prin iradieri ionizante. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiose.

abioză sf [At: DEX² / P: -bi-o- / Pl: ~e / E: fr abiose] 1 Stare lipsită de viață. 2 Procedeu de conservare a produselor alimentare de natură animală și vegetală, bazat pe distrugerea totală a microorganismelor existente în produs prin termo-, foto-, chimiosterilizare sau prin iradieri ionizante.

abióză s. f. 1 (biol.) Starea sau calitatea unui corp abiotic. 2 Procedeu de conservare a produselor alimentare de natură animală și vegetală, bazat pe distrugerea totală a microorganismelor existente în produs prin termo-, foto- sau chimiosterilizare, iar recent și prin iradieri ionizante. • sil. -bi-o. / < fr. abiose.

ABIOZĂ s. f. 1. Stare lipsită de viață. 2. Procedeu de conservare a produselor alimentare de natură animală și vegetală, bazat pe distrugerea totală a microorganismelor existente în produs prin termo-, foto- sau chimiosterilizare, iar recent și prin iradieri ionizante. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiose.

ABIOZĂ s.f. Situația, calitatea unui corp abiotic. ♦ Conservarea produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor aflate în ele. [< fr. abiose, cf. gr. a – fără, bios – viață].

abioză s. f. 1. stare a unui corp abiotic. 2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor. (< fr. abiose)

ABIOZĂ f. 1) Lipsă de viață. 2) Conservare a produselor alimentare prin nimicirea microorganismelor din ele. /<fr. abiose

abioză (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. abiozei

abioză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. abiozei

abioză s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. abiozei