20 de definiții pentru abraș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABRAȘ, -Ă, abrași, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent. 2. (Despre acțiunile omului) Fără niciun rezultat; neizbutit, nereușit. ◊ Expr. A ieși abraș = a nu izbuti. [Var.: iabraș, -ă adj.] – Din tc. abraș.

abraș, ~ă a [At: HEM 1800 / Pl: ~i, ~e / V: (reg) ibraș / E: tc abraş] 1 (Dom) Care are părul de culoare deschisă Si: blond, bălai, bălan. 2 (Dasc) Care are o pată albă (mai ales sub coadă). 3 (Dom) Care se manifestă cu răutate, cu violență Si: rău, violent. 4 (Dasc) Greu de stăpânit Si: nărăvaș. 5 (Îe) A ieși (ceva) ~ A nu izbuti.

ABRAȘ adj. 1 🐕 Cu o pată albă sub coadă (vorb. de cai) 2 fig. pop. Nenorocos, de piază rea: de oamenii cu părul roșu să te ferești, că sunt ~i 3 fig. Rău, arțăgos. Foc se face căpitanul că-i din firea lui ~ (VLAH.) [tc. e b r a s]

ABRAȘ, -Ă, abrași, -e, adj. 1. (Reg.; despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent. 2. (Despre acțiunile omului) fără nici un rezultat; neizbutit, nereușit. ◊ Expr. A ieși abraș = a nu izbuti. [Var.: iabraș, -ă] – Din tc. abraș.

ABRAȘ, -Ă, abrași, -e, adj. 1. (Despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent. 2. (Rar, despre acțiuni sau întreprinderi personale) Fără nici un rezultat; neizbutit. Planurile cele mai bine întemeiate rămîn... adesea... abrașe. ALECSANDRI, T. 791. ◊ Expr. A ieși abraș = a nu izbuti, a suporta o înfrîngere, un eșec. Dumnealui, banul Vulpe... îl cunoașteți? Iată-l! priviți-l bine... Așa-i că-și poartă numele-n față?... S-au gudurat pe lîngă romîni, doar i-a înșela, după obicei; dar, ieșind abraș, a luat în sfîrșit calea lungi și sucită a giudecății. ALECSANDRI, T. 1439. – Variantă: iabraș, -ă (PAS, Z. III 16) adj.

ABRAȘ, -Ă, abrași, -e, adj. 1. (Despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent. 2. (Despre acțiunile omului) Fără nici un rezultat; neizbutit. ◊ Expr. A ieși abraș = a nu izbuti. [Var.: iabraș, -ă adj.] – Tc. abraș.

abraș, -ă, abrași, -e, adj. (Despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent.

abraș a. 1. cal cu o pată albă sub coadă; 2. fig. de piază rea, nenorocos: planurile cele mai bine întemeiate rămân adesea abrașe AL. [Turc. ABRAȘ; sensul figurat rezultă din superstițiunea populară relativă la caii abrași].

*abráș (est) și ĭabráș (vest), adj. (turc. abraş, d. ar. ebreş, breaz, adică „însemnat, suspect”). Pătat pe supt pîntece orĭ pe supt coadă, și decĭ urît: cal abraș. Azi. Fig. Răŭ, veninos, afurisit: om abraș. Adv. S’a purtat abraș

IABRAȘ, -Ă adj. v. abraș.

IABRAȘ, -Ă adj. v. abraș.

IABRAȘ, -Ă adj. v. abraș.

iabraș, ~ă a vz abraș

ibraș, ~ă a vz abraș

ĭabráș, V. abraș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abraș (reg.) (desp. a-braș) adj. m., pl. abrași; f. abrașă, art. abrașa, pl. abrașe

abraș (a-braș) adj. m., pl. abrași; f. abrașă, art. abrașa, pl. abrașe

abraș adj. m. (sil. -braș), pl. abrași; f. sg. abrașă, pl. abrașe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IABRAȘ adj. v. năbădăios, nărăvaș, nărăvit.

iabraș adj. v. NĂBĂDĂIOS. NĂRĂVAȘ. NĂRĂVIT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

abraș (abrașe), adj.1. (Despre cai) Cu capul cu pete albe. – 2. Nefericit, nepotrivit, nereușit. – 3. Violent, nărăvaș. – Mr. abrașeu (impertinent). < Tc. (arab.) abraș (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 9); cf. alb. abraš (Meyer 2), bg. abraš, „stropit, pătat”.

Intrare: abraș
abraș adjectiv
  • silabație: a-braș info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abraș
  • abrașul
  • abrașu‑
  • abrașă
  • abrașa
plural
  • abrași
  • abrașii
  • abrașe
  • abrașele
genitiv-dativ singular
  • abraș
  • abrașului
  • abrașe
  • abrașei
plural
  • abrași
  • abrașilor
  • abrașe
  • abrașelor
vocativ singular
plural
iabraș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iabraș
  • iabrașul
  • iabrașu‑
  • iabrașă
  • iabrașa
plural
  • iabrași
  • iabrașii
  • iabrașe
  • iabrașele
genitiv-dativ singular
  • iabraș
  • iabrașului
  • iabrașe
  • iabrașei
plural
  • iabrași
  • iabrașilor
  • iabrașe
  • iabrașelor
vocativ singular
plural
ibraș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ibraș
  • ibrașul
  • ibrașă
  • ibrașa
plural
  • ibrași
  • ibrașii
  • ibrașe
  • ibrașele
genitiv-dativ singular
  • ibraș
  • ibrașului
  • ibrașe
  • ibrașei
plural
  • ibrași
  • ibrașilor
  • ibrașe
  • ibrașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abraș, abrașăadjectiv

popular
  • 1. (Despre oameni) Care are părul de culoare deschisă. MDA2
  • 2. (Despre cai) Care are o pată albă (mai ales sub coadă). MDA2
  • 3. (Despre oameni) Care se manifestă cu răutate, cu violență. DEX '09 MDA2 DLRLC
  • 4. (Despre cai) Greu de stăpânit. DEX '09 MDA2 DLRLC
  • 5. (Despre acțiunile omului) Fără niciun rezultat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Planurile cele mai bine întemeiate rămîn... adesea... abrașe. ALECSANDRI, T. 791. DLRLC
    • chat_bubble A ieși abraș = a nu izbuti. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dumnealui, banul Vulpe... îl cunoașteți? Iată-l! priviți-l bine... Așa-i că-și poartă numele-n față?... S-au gudurat pe lîngă romîni, doar i-a înșela, după obicei; dar, ieșind abraș, a luat în sfîrșit calea lungă și sucită a giudecății. ALECSANDRI, T. 1439. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.