opțiuni
  • info

15 definiții pentru absolvent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.

ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.

absolvent, ~ă smf [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: lat absolvens, -ntis] 1 Persoană care a terminat (un an școlar sau) un ciclu (ori o formă de învățământ). 2 (Pre) Absolvent (1) fără diplomă.

*ABSOLVENT,-TĂ sm. f. 🖋 Care a terminat toate clasele, toate cursurile unei școale: se pricepe să cînte din vioară, că e ~ al Conservatorului (VLAH.) [germ. Absolvent < lat.].

ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu de învățămînt. Comitetele de partid sînt datoare de a controla felul cum sînt folosiți în muncă absolvenții universităților și școlilor de partid și de a urmări creșterea lor. REZ. HOT. I 266.

ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu anumit de învățămînt. – Germ. Absolvent (lat. lit. absolvens, -ntis).

ABSOLVENT, -Ă s.m. și f. Cel care a absolvit o formă de învățămînt. [< germ. Absolvent, cf. lat. absolvens].

absolvent, -ă s. m. f. cel care a absolvit o formă de învățământ. (< germ. Absolvent, lat. absolvens)

absolvent, -ă, absolvenți, -e s.m. și f. Persoană care a terminat un an școlar, un ciclu sau o formă de învățămînt.

ABSOLVENT ~tă (~ți, ~te) m. și f: Persoană care a absolvit o formă de învățământ. /<germ. Absolvent, lat. absolvens, ~ntis

absolvent m. cel ce a terminat cursul unei școli fără a lua diploma: absolvent al conservatorului.

*absolvént, -ă adj. și s. (lat. absólvens, -éntis. V. solvent). Care a absolvat o școală: absolvent în teologie (Pe la 1848 se zicea teolog absolut!).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

absolvent s. m., pl. absolvenți

absolvent s. m., pl. absolvenți

absolvent s. m., pl. absolvenți

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

absolvent, -ă, absolvenți, -te s. m., s. f. infractor cu o singură condamnare la activ

Intrare: absolvent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absolvent
  • absolventul
  • absolventu‑
plural
  • absolvenți
  • absolvenții
genitiv-dativ singular
  • absolvent
  • absolventului
plural
  • absolvenți
  • absolvenților
vocativ singular
  • absolventule
  • absolvente
plural
  • absolvenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

absolvent, absolvențisubstantiv masculin
absolventă, absolventesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Comitetele de partid sînt datoare de a controla felul cum sînt folosiți în muncă absolvenții universităților și școlilor de partid și de a urmări creșterea lor. REZ. HOT. I 266. DLRLC
  • 2. Absolvent fără diplomă. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.