abundență sf [At: MAIORESCU, CR. I, 51 / V: (înv) ~danță / E: fr abondance, lat abundantia] Belșug.

*ABUNDENȚĂ, ABONDENȚĂ sf. 1 Îmbelșugare, belșug, îndestulare, prisosință: avem hrană în ~ ¶ 2 🔱 Cornul abundenței, corn umplut cu fructe și cu flori, ca simbol al belșugului (👉 9): cînd auziți de cornul abundenței. . . vor să arate belșugul prin alte însemnări (ISP.) [fr. abondance < lat.].

ABUNDENȚĂ s. f. Belșug, bogăție, îndestulare. Comunismul presupune o productivitate a muncii atît de înaltă, încît să se asigure o abundență deplină de obiecte de consum, pe baza căreia societatea să. capete posibilitatea să repartizeze aceste obiecte potrivit cu nevoile membrilor săi. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 131. Cornul (sau corn al) abundenței = corn plin cu flori și fructe, simbol al belșugului. ◊ Loc. adv. Din abundență = din belșug, din plin. Țara noastră posedă din abundență zăcăminte petrolifere.

ABUNDENȚĂ s. f. Belșug, bogăție. ◊ Loc. adv. Din abundență = din plin; mult. – Fr. abondance (lat. lit. abundantia).

ABUNDENȚĂ s.f. Belșug, bogăție. ♦ Din abundență = din belșug; mult. [Var. abundanță s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance].

abundență s. f. cantitate mare, belșug; bogăție. ◊ cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului. (după fr. abondance, lat. abundantia)

ABUNDENȚĂ f. Cantitate mare de bunuri care întrece mult necesitățile obișnuite; belșug; îndestulare; bogăție. Din ~. [G.-D. abundenței] /<lat. abundentia, fr. abondance

abundanță sf vz abundență

*ABONDENȚĂ 👉 ABUNDENȚĂ. cu grafie învechită

*ABUNDANT, ABUNDANȚĂ = ABUNDENT, ABUNDENȚĂ.

ABUNDANȚĂ s.f. v. abundență.

abundanță f. belșug, îndestulare: a trăi în abundanță. [Forma abundență e eronată].

*abundánță f., pl. e (lat. abundantia). Mare cantitate, belșug: a trăi în abundanță. Fig. Bogăție de elocuțiune: a vorbi cu abundanță. – Fals abondență.

abundență s. f., g.-d. art. abundenței

abundență s. f., g.-d. art. abundenței

abundență s. f., g.-d. art. abundenței

abundență

abundență, -țe.

ABUNDENȚĂ s. v. belșug.

ABUNDENȚĂ s. belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos, (rar) afluență, mănoșie, răsfăț, risipă, (livr.) opulență, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, saturare, spor. (~ de bunuri.)

Abundență ≠ mizerie, sărăcie