ACHIZIȚIONARE, achiziționări, s. f. Acțiunea de a achiziționa și rezultatul ei; achiziție (1). [Pr.: -ți-o-] – V. achiziționa.

achiziționare sf [At: DA ms / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: achiziționa] 1 Procurarea de produse sau materiale. 2 Procurarea de obiecte rare.

ACHIZIȚIONARE, achiziționări, s. f. Acțiunea de a achiziționa și rezultatul ei; achiziție (1). [Pr.: -ți-o] – V. achiziționa.

ACHIZIȚIONARE, achiziționări, s. f. Acțiunea de a achiziționa; achiziție (1). [Din veniturile în bani ale gospodăriei colective] se completează fondul de bază (indivizibil) al gospodăriei colective în vederea cumpărării de utilaje agricole și animale de muncă și de producție, achiziționării de materiale necesare construcțiilor sau diferitelor reparații și plății muncitorilor angajați – din afara gospodăriei colective – pentru lucrările de construcții. STAT. GOSP. AGR. 28. – Pronunțat: -ți-o-.

ACHIZIȚIONARE, achiziționări, s. f. Acțiunea de a achiziționa; achiziție (1). [Pr.: -ți-o-].

ACHIZIȚIONARE s.f. Acțiunea de a achiziționa; achiziție (1) [în DN]. [< achiziționa].

achiziționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. achiziționării; pl. achiziționări

achiziționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. achiziționării; pl. achiziționări

achiziționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. achiziționării; pl. achiziționări

ACHIZIȚIONARE s. v. cumpărare

ACHIZIȚIONARE s. cumpărare, cumpărat, luare, procurare, tîrguire, (înv.) scumpărătoare. (~ celor necesare.)